Iubirea nu este pentru Milan Kundera altceva decat blanda visare sau suspinul abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic“ aproape.
Dumneata nu esti capabila sa-ti imaginezi ca ai putea fi indragostita de un barbat in asemenea hal incat sa nu fii in stare sa te culci cu el? Elisabeta declara ca nu.”. - Sau, ii sari in ajutor medicul-primar, in fata lui Flajsman, Klara e atat de impietrita de teama dragostei, incat nici nu se poate iubi cu el.
Numai ca dumneata, Elisabeta, de unde sa stii toate astea...
Daca femeia e pudica? Asta dumitale nu-ti poate trece prin cap? Daca are, stiu eu, o boala pe care mi-o ascunde? O cicatrice post-operatorie care-i strica putin aspectul fizic? Femeile sunt nemaipomenit de sfielnice.
Vorbesti numai asa ca sa nu taci.
Parca ai fi la pubertate.
In clipa aceea, Flajsman isi ridica privirea si spuse iritat: - Imi calci pe nervi.
Aici e tot spilul.
In schimb, asta nu poate sa-i faca rost de locuinta.
De culcat insa nu vrea sa se culce cu el pentru ca are, probabil, pe altul cu care se culca.
De aceea e draguta cu Flajsman.
Klara e interesata sa obtina o locuinta.
Dumitale asta iti suna nelogic, dar ce altceva e dragostea decat un lucru lipsit de orice logica? - Si ce vedeti dumneavoastra nelogic in asta? rase iar, total neinspirata, Elisabeta.
Doar n-o sa-mi spui ca te indoiesti de dragostea Klarei pentru Flajsman! E fina si amabila cu el, si totusi il refuza.
Tine bine minte ce-ti spun, scumpa mea Elisabeta: dragostea se leaga mult mai putin decat li se pare oamenilor de acel lucru la care dumneata te gandesti neincetat.
Doamna George Sand a convietuit sapte ani cu Frederic Chopin, neatinsa ca o fecioara, si, spune-mi, ce-i dragostea dumitale fata de dragostea lor?! Ca sa nu mai pomenesc in aceasta inaltatoare corelatie cazul curvistinei care, refuzandu-ma, mi-a daruit cea mai inalta cinstire amoroasa.
Se stie ca Abelard a fost castrat, si totusi, el si Heloisa au continuat sa fie indragostitii credinciosi a caror iubire a ramas nepieritoare.
Fragment din carte: “I-a cedat, nu i-a cedat, asta nu-i chiar atat de important precum crezi dumneata, draga Elisabeta.
Un ras izbavitor, fiindca sub tribulatiile erotice ale personajelor isi arata intotdeauna chipul una dintre meschinele strategii de disimulare si supravietuire ale omului, aceea care masoara adevarata dimensiune a esecului sau.
Cu nespusa luciditate si cu enorma ironie, Kundera dezvaluie resorturile cotidiene ale relatiei de cuplu, care sfarsesc prin a provoca un imens hohot de ras.
Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni ii imping pe eroii nuvelelor sale unul catre altul: in doi, nu e loc de subtile ocoluri si de inavuabile complexe, totul se reduce la expresia cea mai brutala a esentialului.
Iubirea nu este pentru Milan Kundera altceva decat blanda visare sau suspinul abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic“ aproape
