Tipologia stabilita de Matei Visniec, care da titlul noului sau roman, ii include si pe cititori.
Retineti ca, daca va place calatoria, nimeni nu va obliga sa va mai intoarceti din ea…” (Matei Visniec).
Cartea s-a transformat intr-o calatorie, altfel spus, m-a dus singura dinspre centrul lumii (de la Radauti, orasul in care m-am nascut) spre periferii, adica spre Paris si Avignon (mari capitale ale teatrului).
Initial am vrut sa merg pe un singur fir, pe urmele iubirii mele pentru cuvint si pentru teatru, pentru gest si pentru ceremonie.
Acest roman doldora de povesti aparent disparate este unul care s-a scris aproape singur.
Sau tilcuri (cuvintele vechi au uneori o intelepciune care sta la pinda, este cazul cuvintului tilc). „Povestile ne plac atunci cind contin enigme.
Nu ezitati sa va urmati instinctul si sa incercati sa descoperiti daca sinteti un cititor de tip pantof sau un cititor de tip umbrela.
Lectura acestui roman de calatorie – prin lumea ideilor, prin istoria misterului teatral, dar si prin tinutul miraculos al Proventei – va constitui pentru ambele categorii de cititori o experienta spirituala „tectonica” (in aceste pagini se ciocnesc doua placi tectonice: prima este un continent de viata traita, iar a doua este paradisul voluptuos al fictiunii), dar va functiona si ca un test.
Cititorul de tip umbrela priveste nelinistit jocul cuvintelor, parcurge cartea pe sarite, se intoarce la unele pasaje, pe altele le traverseaza in diagonala, aprofundeaza numai daca il captiveaza textul si, nu de putine ori, incheie cartea citind inceputul.
Cititorul de tip pantof este disciplinat si rabdator, are incredere in autor, incepe cartea de la primul cuvint si o inchide dupa ce ajunge la ultimul, fara sa fi sarit nici macar o virgula.
Exista cititori de tip pantof si cititori de tip umbrela.
Tipologia stabilita de Matei Visniec, care da titlul noului sau roman, ii include si pe cititori
