„Cred ca un scriitor trebuie mai degraba sa se adapteze la situatii, la intamplarile din viata sa, sa scoata din realitatea pe care o-ntalneste ce e mai bun, ce e demn de a ramane in scris si sa-i convinga pe eventualii sai cititori de un oarecare adevar al celor scrise.
Eugeniu Botez a murit pe 12 mai 1933 in casa lui din Bucuresti, la numai 59 de ani..
Singurul sau roman, Europolis (1933), a ramas drept o singulara cronica melancolica a Sulinei de odinioara.
Schite marine din lumea porturilor (1901) i-a adus premiul Academiei Romane (1903).
Volumul Jurnal de bord.
Din acel moment, a devenit autorul care a adus in literatura romana lumea porturilor si genuri precum schita marina, proza autobiografica si reportajul de calatorie.
In 1898 a semnat cu „Jean Bart” in Adevarul de joi schita „Moartea pilotului”.
Membru al PEN Club Romania si participant la delegatii ale scriitorilor romani la Paris si Varsovia, a fost recunoscut ca expert in chestiuni legate de Dunare si Marea Neagra.
Din 1919, desi a functionat in asociatii marinaresti, in presa si in Ministerul Asistentei Sociale, a incercat sa se dedice numai literaturii.
In 1912 a demisionat din marina, dar a fost remobilizat in Al Doilea Razboi Balcanic si in Primul Razboi Mondial, unde a fost decorat si avansat in grad.
A ocupat varii posturi specifice – capitan de port, comisar maritim, comandant de salupa fluviala, profesor suplinitor, ofiter la bordul navei-scoala Mircea si responsabil la Depozitele Marinei.
A absolvit Scoala Fiilor de Militari, Scoala de Ofiteri de Artilerie, Geniu si Marina din Bucuresti si Scoala de Aplicatie a Sublocotenentilor de Marina.
Nascut la 28 noiembrie 1874 in Burdujeni, Suceava, ca fiu al unui general, a copilarit la Iasi.
Botez (Jean BART) a fost comandor de marina, profesor si scriitor.
Imagini si formule frumoase in arta, da, dar nu obscuritate si frumusete de dragul frumusetii.” Eugeniu P.
Spirit si ideal in arta, da, dar nu o metafizica total separata de lume.
Tristete in arta, da, dar nu pesimism.
Poate ca arta nu e asa de determinista si de pozitivista cum cred unii, poate ca ea nu trebuie pusa neaparat in slujba poporului precum ajutoarele sociale pentru nevoiasi, ea e in esenta o activitate imaginativa, iar imaginatia a fost mereu desprinsa in mare parte de realitate.
Eu chiar cred ca mediul social in care un scriitor traieste ii influenteaza decisiv scrisul, chiar cred ca o opera literara reflecta in modul cel mai inalt tendintele epocii in care a fost scrisa, chiar cred ca o opera literara, ca orice opera de arta, trebuie sa transmita valori morale si spirituale care sa serveasca umanitatea, sa inalte sufletul cititorilor sau macar sa-i induioseze sau sa-i faca sa se gandeasca la anumite aspecte din viata care, poate, seamana cu ce li se intampla lor.
Nu sunt neaparat un adept al lui Taine si Gherea, nu sunt un socialist din categoria unui Ion Nadejde, desi adesea am fost asociat cu ei pentru ca am cochetat cu foi precum Viata romaneasca, Munca sau Contimporanul, am frecventat intalniri socialiste si am pledat cauza celor multi si amarati. „Cred ca un scriitor trebuie mai degraba sa se adapteze la situatii, la intamplarile din viata sa, sa scoata din realitatea pe care o-ntalneste ce e mai bun, ce e demn de a ramane in scris si sa-i convinga pe eventualii sai cititori de un oarecare adevar al celor scrise
