Ceea ce numim indeobste istorie nu este, in raport cu realitatea, decat o naratiune simplificata, dramatizata si investita cu sens.
In fapt, nu stim daca Istoria are sau nu are sens, daca este sau nu este orientata, si orice alegere in aceasta dilema tine de pura credinta, si nu de vreun adevar demonstrabil.“ (Lucian BOIA).
In ce ma priveste, ma multumesc sa contemplu gratuitatea dezbaterii.
Un ganditor precum Karl Popper nu se sfieste sa afirme, contrazicandu-l pe Karl Marx, absenta oricarui sens in mersul istoriei.
Sunt tot mai putine marile constructii filozofice capabile de a ne spune de unde venim, incotro mergem si gratie carui meca-nism.
Dupa atata abuz de teleologie, scepticismul istoric pare a castiga teren.
Daca nu are sens, orice efort de a afla din ea incotro mergem se dovedeste derizoriu. \'Intrebarea fundamentala este, desigur, daca Istoria are sau nu sens.
Sistemul de interpretare aplicat cazului romanesc in Istorie si mit in constiinta romaneasca este extins acum la scara intregii istorii.
In acest eseu despre conditia istoriei, Lucian Boia si-a propus sa desluseasca regulile potrivit carora se petrece deplasarea dinspre real spre imaginar, dinspre unica istorie care a fost spre multitudinea de reconstituiri posibile.
Ea filtreaza trecutul, il adapteaza si il deformeaza, trecandu-l prin sita imaginarului si structurandu-l in sensul ideologiilor prezentului.
Ceea ce numim indeobste istorie nu este, in raport cu realitatea, decat o naratiune simplificata, dramatizata si investita cu sens
