Dania pare a fi, in imaginatia naratorului, o intruchipare a senzualitatii si nestatorniciei juvenile. - Eugen Simion. pentru ca a doua zi sa nu-si mai aminteasca nimic.
Nu am [farama] de carne care sa nu te astepte"...
Si te voi astepta numai cu o panza usoara pe mine, ca sa-mi fie corpul in voia ta, sa faci ce vrei cu mine.
Sa te imbratisez cum nu te-a imbratisat inca nimeni.
Vreau sa te sarut cum inca nu banuiesti ca sunt in stare s-o fac.
Intr-o seara, Dania ii telefoneaza si-i spune aceste fraze provocatoare: "
Te astept, iubite, vino! Nu voi mai avea nicio sfiala ca sa te primesc.
Concluzia este ca "simpla literatura este depasita".
Nu minte si asta este o forma a orgoliului sau.
Isi schimba des rochiile si are infatisare, uneori, de parvenita.
Dania, planta de sera, nu este fara instructie: ii place Brahms, citeste Dominique si cunoaste opera lui Rablais, spre mirarea profesorului care accepta greu ideea ca o adolescenta mondena a putut infrange dificultatile unui roman medieval, indragostita, Dania il duce pe iubitul ei, crestin, intr-o biserica si-i jura fidelitate vesnica.
Isi pune si el intrebari incomode ("a mai fost sarutata"?), fugile, tacerile, capriciile Daniei il nelinistesc, dar nelinistile nu-i paralizeaza spiritul si nu-i populeaza prea mult imaginatia.
Sandu de aici este mai putin gelos si putin mai decis decat predecesorii sai.
Dania pare a fi, in imaginatia naratorului, o intruchipare a senzualitatii si nestatorniciei juvenile
