Iat-o pe Dania o fiinta volatila tulburatoare ceva intre materie moale si himera imprevizibila si contradictorie traind intr-un prezent continuu.
Si iata-l pe Sandu barbatul ratacit in infinitele lui ipoteze proiectand noi tentative de a o determina la o minima consecventa de a o prinde intr-o oarecare legatura de a-si imbogati realitatea cu prezenta ei.
Ceea ce ii desparte este intuitia femeii ca a iubi un om nu inseamna a-i ceda locul central in propria viata.
Anton Holban creeaza in Jocurile Daniei o apoteoza a spiritului feminin aureolat de libertatea lui vitala..
Iat-o pe Dania o fiinta volatila tulburatoare ceva intre materie moale si himera imprevizibila si contradictorie traind intr-un prezent continuu.
Si iata-l pe Sandu barbatul ratacit in infinitele lui ipoteze proiectand noi tentative de a o determina la o minima consecventa de a o prinde intr-o oarecare legatura de a-si imbogati realitatea cu prezenta ei.
Ceea ce ii desparte este intuitia femeii ca a iubi un om nu inseamna a-i ceda locul central in propria viata
