Jumatatea dumnezeului femeie e o carte‑poem.
Maria Nicula.
In ciuda angoaselor care‑l traverseaza, a nelinistii, a tristetii, a vehementei protestelor, a injuriilor chiar, cartea ramane o declaratie de dragoste fascinanta: intunericul rostit recent si pastrat adanc sub pleoapa ma indeamna sa te cer de ieri si de blond si de altceva sa te promit numelui meu de femeie intoarsa si insfarsita sa te vad intamplare iubito.
Il aduce in el, unde oricum nu se mai aude nimeni, apoi il exileaza, desavarsindu‑l odata cu recunoasterea in femeia a carei culoare preferata devine.
In stilul lui propriu, socant, cu imagini electrizante, taioase in carne vie si in cuvant, Daian il reinventeaza.
Sau nu asa cum te‑ai astepta.
Un poem in care, in ciuda evocarii lui, Dumnezeu nu exista.
Jumatatea dumnezeului femeie e o carte‑poem
