Jurnalul de drum, ca marturie nu despre sine, ci despre altii; o anticonfesiune, caci privirea e spre un exterior populat de evenimente, personalitati, fapte de creatie, initiative si blocaje, momente de inaltare prin comuniune artistica si prabusiri in mizerie morala, conexiuni fertile cu alte culturi si destramari silite - totul vazut prin filtrul unei constiinte critice.
Divulgandu-si impresiile, argumentandu-si afectele - pe cat se poate - incercand a istorisi, criticul cauta sa asigure cate un paragraf, sau o parcela, in viitoarea istorie a vietii teatrale romanesti, pentru ceea ce crede ca se poate - si merita - sa dainuie din atat de volatila in timp si totusi atat de durabila in memoria noastra, arta dramatica..
Jurnalul de drum, ca marturie nu despre sine, ci despre altii; o anticonfesiune, caci privirea e spre un exterior populat de evenimente, personalitati, fapte de creatie, initiative si blocaje, momente de inaltare prin comuniune artistica si prabusiri in mizerie morala, conexiuni fertile cu alte culturi si destramari silite - totul vazut prin filtrul unei constiinte critice
