Il admir pe Octavian Hoandra pentru ca s-a intors la scris, la un scris nonfictional despre izolare, singuratate si prietenie, dupa ani lungi de naveta Cluj-Bucuresti, pentru a realiza emisiuni de televiziune. (Octavian Hoandra)* * *Octavian Hoandra este jurnalist editorialist la Evenimentul zilei si realizator al emisiunii de politica si cultura „Realitatea romaneasca” – Realitatea TV.
Carti publicate: Dreptul la frica (roman), Editura Exe, Cluj-Napoca, 1992
Praful rosu (proza scurta), Editura Arhipelag, Targu-Mures, 1995
Eclipsa de la capatul tunelului (publicistica), Editura Dacia,....
Atata cat ne este ingaduit.
Iar intre timp vietuim si scriem gandind.
Literatura isi capata locul ei datorita sensului pe care il da vietii noastre.
Ne reluam si ne frunzarim amintirile, recitim, descoperind si subliniind alte si alte pasaje din cartile care ne-au facut ceea ce suntem azi.
Ne-am trait copilaria si tineretea, asa ca avem ce sa ne amintim.
Noroc ca suntem o generatie care si-a trait viata.
Ce ne ramane de facut? Sa ne ascundem in case, sa ne ferim unii de ceilalti, sa ne uratim vietile. (Bogdan Comaroni)* * *Ne traim viata plini de speranta, fara sa ne gandim la ce ne spune Aristotel, adica sa nu ne dorim doar placere, ci mai ales absenta suferintei… Deodata, cutremurul pandemiei ne face sa constatam ca asa-zisa fericire si placerea nu sunt decat himere, iar realitatea „cazuta” dintr-o data peste noi nu este altceva decat frica, durere si moarte.
Citindu-l, in aceasta carte cat o viata, iesita de sub fizicul tipar de altadata, o sa intelegeti exact ce vreau sa spun.
Aceste scrisori mi-au permis sa raman in intimitatea tarii pe care o frecventam asiduu in ultimii ani si de care, gratie lor, nu ma indepartam! (George Banu)* * *Octavian Hoandra nu a dat online-ului numai un Jurnal de suflet, cand mai vesel, cand mai trist, ci un document cu valoare jurnalistica, literara si, foarte important, istorica. (Vasile Sebastian Dancu)* * * Cat de sensibile si vii pot fi asemenea observatii unde generalul si particularul se confunda, se inmanuncheaza si totodata conserva seductia distantei!… Tavi scria, la randul sau, un mic tratat fragmentar Despre Romania, de care, astfel, ma regaseam apropiat, informat si, implicit, mai putin strain.
Uneori mi s-a parut ca scepticismul din poezia si eseurile sale nu este o forma de depresie artistica sau rezultatul unei experiente de letargie sufleteasca, ci este mai ales o modalitate de a cauta echilibrul intre trecut si prezent, intre suflet si minte, ca face mereu un fel de radiografie, in sens blagian, a unei memorii culturale care crede el ca se reflecta in matricea individuala, cel putin in personalitatea marilor spirite.
Dar imi dau seama ca m-am inselat. (Ovidiu Simonca)* * *(…) am crezut ca prietenul meu Tavi este un sceptic.
Nu-i simplu sa fii lucid timp de doua luni, sa incerci sa nu fii coplesit de panica, de groaza sau de resemnare.
Intoarcerea la scris s-a petrecut exact intr-o perioada tulbure, ciudata, cand am stat izolati in case si peste noi au curs stari de urgenta si de alerta.
Il admir pe Octavian Hoandra pentru ca s-a intors la scris, la un scris nonfictional despre izolare, singuratate si prietenie, dupa ani lungi de naveta Cluj-Bucuresti, pentru a realiza emisiuni de televiziune
