Jurnalul lui Vasile Cancicov este cea mai pretioasa si consistenta marturie din Bucurestiul sub ocupatie. stil vechi), Calea Victoriei: intrarea regelui Ferdinand in Bucuresti, alaturi de regina Maria,.... 1918 (18 nov.
Neputand lucra pentru tara, isi trece vremea razbunand uri personale, lucru pe care inamicul il sprijina cu rautate: asa ca, in momentul ce las condeiul, guvernul ce a visat unitatea noastra nationala si a incercat sa o realizeze merge la judecata, nu a inamicului invingator in contra caruia ne-am ridicat sa ne dezrobim, ci a propriilor nostri concetateni, ce spre rusinea neamului nostru se cheama romani.
Ce va aduce ziua de maine e un mister pe care nimeni nu poate prevedea.
Fotografia de pe coperta: 1 dec.
Guvernul ce ne guverneaza – in deradere – in numele Regelui Ferdinand, desi compus din romani, indeplineste ordinele si poruncile ocupantului dusman, neputand face nimic in interesul Romaniei.
Desi am sacrificat o parte din teritoriul tarii prin Pacea de la Bucuresti, tara e inca sub calcaiul inamicului si ocupata militareste.
Romania libera si cu imens prestigiu de la 13 august 1916 e o Romanie ingenuncheata si fara independenta.
Dupa doi ani de teribile framantari si deceptii, ne gasim zdrobiti si umiliti ca tara, fara mari sperante de mai bine.
Cand am inceput a le scrie, in odaia de la hotel Caraiman, la 13 august 1916, eram plin de entuziasm. (Daniel CAIN)Azi se implinesc doi ani de cand am inceput a scrie notele acestea, iar maine doi ani de la declararea razboiului Romaniei.
Cancicov pentru indarjirea de a zugravi, intr-o bogatie de tonuri, miracolul infaptuit la sfarsitul anului 1918.
Simt azi ca am facut o gresala, ca nu a fost momentul de a incheia povestea, deoarece noi si mari evenimente stau sa se desfasoare pana sa se lase cortina «Tragediei romanesti» si nu voi sa lipsesc de la aceasta.“Nu ne ramane decat sa-i fim recunoscatori lui Vasile Th.
Mai contribuise la aceasta incetare o oboseala ce-mi pricinuia nenorocita mea sanatate.
La un moment dat, deznadajduit de soarta cruda a unei Romanii infrante si cucerite, Vasile Cancicov renunta, pentru 37 de zile, sa mai scrie in jurnal.
Cand, in noaptea de 12 august 1918, am incheiat impresiunile mele, eram convins ca am intrat intr-o epoca banala ce nu mai putea inspira nici un interes de a mai fi notata.
Este cronica mai putin glorioasa a celor care „au vietuit, fara demnitate“, alaturi de inamic, framantati de incertitudini si intrigi politicianiste.
Ramas in teritoriul ocupat, privat de libertate si detinut politic, Vasile Cancicov radiografiaza experientele pe care razboiul le-a impus populatiei civile.
Pe langa consemnarea suferintelor personale (mai mult sau mai putin imaginare), jurnalul fostului deputat surprinde speranta, deznadejdea si usurarea generatiei care a nazuit la Romania Mare.
Cancicov isi incepea seria impresiilor zilnice, care se vor intinde pe durata a 28 de luni.
Volumul intai, cuprinzand insemnarile din august 1916 pana in august 1917, a aparut la Editura Humanitas in 2015.
In ajunul intrarii Romaniei in Marele Razboi, constient ca este martor al unor momente istorice, Vasile Th.
Jurnalul lui Vasile Cancicov este cea mai pretioasa si consistenta marturie din Bucurestiul sub ocupatie
