Nu aveam nici 14 ani, cand am inceput sa visez ca voi deveni comentator sportiv datorita Cupei Mondiale.
Astfel, am incercat sa adun si cele mai interesante si mai spumoase declaratii ale jucatorilor, antrenorilor, arbitrilor si specialistilor din timpul turneului final, alaturi de povestile speciale, care se nasc la fiecare editie a Mondialelor..
Apoi, vazand impactul avut de fiecare text in parte, m-am gandit sa cuprind toate articolele intr-o carte, care sa redea cat mai fidel posibil felul in care s-a vazut acest Mondial de acasa, asa cum o tot facem de doua decenii.
Ideea acestui Jurnal al Cupei Mondiale 2018 s-a nascut cu putin inaintea turneului final din Rusia, cand am decis sa imi scriu zilnic gandurile, emotiile, trairile si opiniile pe blogul meu personal, BogdanSocol.ro.
In speranta ca acest turneu final din Rusia 2018 sa fie ultimul fara Romania, imi doresc, totodata, ca urmatoarea Cupa Mondiala, din 2022, sa o pot povesti intr-o viitoare carte pe baza aventurilor ce le voi fi trait pe viu in Qatar.
Indiferent de toate marile realizari profesionale, dincolo de marile derby-uri ale Europei, comentate de la fata locului, consider ca o cariera de comentator nu este cu adevarat completa pana cand acesta nu transmite live de la un Mundial unde participa si nationala lui.
In mai putin de un deceniu, visul mi-a devenit realitate, dar Romania a disparut de la Mondiale pana astazi.
Era in 1994, cand Generatia de Aur a fotbalului romanesc m-a facut sa imi doresc sa fiu eu cel care aduce in casele oamenilor bucuria succeselor "tricolorilor".
Nu aveam nici 14 ani, cand am inceput sa visez ca voi deveni comentator sportiv datorita Cupei Mondiale
