Ediţie aniversară, 30 de ani „...
O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.“ (Constantin NOICA) Mult iubite Domnule Noica, Ţin pe masa mea o poză pe care Andrei ne-a făcut-o la Păltiniş, în timp ce urcam pe poteca pietruită care duce spre cabana d-voastră.
Sau poate legat numai de departele meu...“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei).
Voi sfârşi în singurătate, aşa cum mi-am dorit.
O grăbesc chiar.
Acesta e raportul.“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei) „Asist cu bucurie la «despărţirea» lui Gabriel de mine.
Dar eu sunt pe piciorul drept, pe când el e pe cel stâng. În fotografie şi eu sunt într-un picior, şi el.
A face cultură e a sta într-un picior.
Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. (Gabriel Liiceanu către Constantin Noica, 24 decembrie 1982) „Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu.
Aşa mă simt în clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastră...
De „despărţit“ poate fi vorba doar în sensul că drumul ce mi se deschide în faţă trebuie de-acum să-l străbat singur, vegheat doar de privirea d-voastră, pe care îmi place să o simt în urma mea ca pe o însoţire, ce îmi măsoară din depărtare poticnirile, şovăiala şi regăsirile.
Poate pentru că astăzi este ajunul Crăciunului şi simt nevoia să mă deschid către obiectele iubirilor şi veneraţiilor mele, mă întorc către d-voastră, din depărtarea aceasta care apropie în chipul cel mai adânc, şi vă mulţumesc pentru drumul pe care, cu spatele întors către lume, m-aţi lăsat să îl facem împreună.
Poza este făcută din spate şi are în ea o elocvenţă a însoţirii care mă fascinează de câte ori o privesc.
Ediţie aniversară, 30 de ani „...
O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.“ (Constantin NOICA) Mult iubite Domnule Noica, Ţin pe masa mea o poză pe care Andrei ne-a făcut-o la Păltiniş, în timp ce urcam pe poteca pietruită care duce spre cabana d-voastră
