15 iulie 1942, miercuri Ține minte ziua aceasta; ține‑o bine minte.
O nouă contribuție inestimabilă la literatura Holocaustului.“ Smithsonian Magazine.
Lipstadt „Uimitor...
Dar au salvat-o de durerea suplimentară de fi uitată.“ Deborah E. Și nici nu au putut să-i dea viitorul pe care și-l dorea atât de mult.
Nu au putut s-o smulgă din mâinile destinului ei crud.
Cei care au păstrat Jurnalul și cei care l-au tipărit au «salvat-o». „Renia Spiegel, o tânără cu atâta poftă de viață și cu un deosebit talent de a descrie în proză și în versuri frumusețea lumii din jur, a fost lipsită printr-un glonț de ceea ce-și dorea cel mai mult: un viitor...
Scris cu o claritate și o măiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o mărturie extraordinară atât pentru ororile războiului, cât și pentru viața care poate exista chiar și în cele mai întunecate vremuri.
Redescoperit recent, după șaptezeci de ani, Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasică a literaturii Holocaustului. Și tot Zygmunt va scrie ultima însemnare în Jurnalul Reniei.
Ea și Zygmunt se sărută pentru prima dată cu câteva ore înainte ca naziștii să ajungă în orașul ei natal.
Renia își găsește vocea de scriitoare și se îndrăgostește. Însă alături de teroarea războiului, există și frumusețe.
Separată de mama sa, se adăpostește la bunici, de unde fuge apoi pentru a scăpa de raidurile aeriene nocturne, observă dispariția altor familii de evrei și, în final, este martoră la crearea ghetoului.
Când Rusia și Germania îi invadează țara, lumea Reniei se năruie.
Dar e 1939, iar Renia este evreică și trăiește în Polonia.
Renia este o tânără care visează să devină poetă.
Lumea este despărțită de mine și eu sunt despărțită de lume.
Acum locuiesc aici.
De astăzi, de la ora 8, am fost închiși în ghetou.
O să le povestești generațiilor care vin. 15 iulie 1942, miercuri Ține minte ziua aceasta; ține‑o bine minte
