„Am avut de-a lungul vietii senzatia ca intre mine si realitate se afla un ecran, ca nu eu traiesc cu adevarat ceea ce traiesc in viata concreta.
Cum se explica aceasta transformare - co-naissance, re-naissance - si de ce acum ma bucur de fiecare clipa pe care o traiesc? Si o iubesc…“ - Bujor Nedelcovici .
Acesta am fost atunci… Acum sunt exact contrariul a ceea ce simteam, gandeam si traiam in urma cu catva timp.
Eu traiam, dar nu eram eu care traiam in mine.
Ceva trecea pe langa mine si aceasta era fiinta mea interioara… Un strain pe care il priveam, iar el intorcea capul… Eram mereu afara din mine si din lume.
Nu ajungeam niciodata sa patrund pana la ultima limita a trairilor, a gandurilor, a explicatiilor si a cunoasterii propriului Eu.
De fiecare data cand atingeam ceva din exterior, un om, o imagine, un cuvant rostit… imi scapa printre degete ca nisipul.
O permanenta lipsa de aderare la fiecare detaliu inconjurator. „Am avut de-a lungul vietii senzatia ca intre mine si realitate se afla un ecran, ca nu eu traiesc cu adevarat ceea ce traiesc in viata concreta
