„Aceasta Introducere la o teologie a istoriei, adica a istoriei vazute prin prisma credintei, isi propune sa faca o incursiune teologica in fieful cat se poate de mundan al istoriei, adresandu-se atat teologului, istoricului sau filozofului, cat si cititorului care vrea un raspuns la o intrebare recurenta: «Care este sensul istoriei?» Desi pentru unii singurul sens al istoriei ar fi nonsensul, noi am plecat de la premisa anselmiana a credintei, aceea ca istoria lumii are un rost, sarcina noastra fiind aceea de a intrezari acest rost.
Descifrarea lor, desi propusa intuitiv de autor, nu anuleza simtul critic al cititorului, ci ii incurajeaza interpretarea proprie.“ - Octavian Florescu.
Intre chemarea lui Avraam si prezent, anticipand Parusia, aceste evenimente ale Istoriei Mantuirii (Heilsgeschichte) apar sub forma unor «parabole» de istorie profana.
Mai aproape de filozofia speculativa a istoriei (care si ea cauta un sens in istorie, permitandu-si sa elaboreze scenarii ipotetice si chiar sa faca previziuni), dar la polul opus fata de filozofia analitica a istoriei (de sorginte anglo-saxona, preocupata de formularea unor legi istorice similare celor din stiintele naturii), teologia istoriei cauta in aparentul haos al evenimentelor «mana invizibila a lui Dumnezeu», intrezarita de Sfantul Irineu, recursul la faptul istoric. „Aceasta Introducere la o teologie a istoriei, adica a istoriei vazute prin prisma credintei, isi propune sa faca o incursiune teologica in fieful cat se poate de mundan al istoriei, adresandu-se atat teologului, istoricului sau filozofului, cat si cititorului care vrea un raspuns la o intrebare recurenta: «Care este sensul istoriei?» Desi pentru unii singurul sens al istoriei ar fi nonsensul, noi am plecat de la premisa anselmiana a credintei, aceea ca istoria lumii are un rost, sarcina noastra fiind aceea de a intrezari acest rost
