„Eufemistic, cancerul e numit «boala care nu iarta», o boala despre care medicul european nu vorbeste mai niciodata in fata pacientului, totul fiind lasat pe seama unei macabre conspiratii cu membrii familiei.
Minunata Florica Batu-Ichim este fara indoiala destinul literar feminin romanesc de cea mai mare forta, candoare si puritate, care ne va duce pe aripile cartilor sale departe in lume.“ Savatie Bastovoi.
Aceasta carte e jurnalul unui inger care se pregateste sa se intoarca la cer.
Florica Ichim este un inger care a trait pe pamint.
Va asigur, nu ati mai citit asa o carte si nu v-ati inchipuit vreodata ca un astfel de om poate sa existe cu adevarat.
Barbatii nu stiu sa astepte.
Nu subiectul, nici macar povestea, ci freamatul acela al asteptarii o face pe femeie femeie.
Imi vin acum in minte povestirile orientale ale lui Marguerite Yourcenar.
O carte frumoasa si adevarata, cum nu se scriu multe in dulcele grai romanesc.“ Mitropolitul BARTOLOMEU ANANIA „Poate ati mai citit carti scrise de femei in care femeia ramine femeie prin tot ce ne lipseste noua, barbatilor.
Dar tragicul deznodamint pare a se amina de la sine… si-n loc sa se dea de ceasul mortii, Florica Batu se apuca si scrie o carte.
Totul invita la disperare.
Asa se face ca Florica Batu, mama a sase copii, dintre care ultimul inca ne-ntarcat, afla ca are leucemie si ca de-acum va trebui sa se pregateasca pentru o moarte relativ apropiata.
Mai pragmatic, medicul americano-canadian ii comunica pacientului teribilul diagnostic in convingerea ca moartea se cere gospodarita cu aceeasi grija ca si viata. „Eufemistic, cancerul e numit «boala care nu iarta», o boala despre care medicul european nu vorbeste mai niciodata in fata pacientului, totul fiind lasat pe seama unei macabre conspiratii cu membrii familiei
