Si isi apleca privirea spre telefonul sau, in timp ce ea tasta de zor, Hungarian Rhapsodies No. [...].
Suspans.
Jayden o apropia.
Felicia isi ridica piciorusul, in momentul simtirii notelor inalte.
Clapele simtite fura sorbite usor, cu pauze necesare.
Pret de cateva minute.
Liszt le dicta fiecare simt, orice sentiment mixt, era Dumnezeul lor.
Pauze.
Pauza.
Delicat, el se conforma.
Ea ii ridicase usor palma libera, facandu-i semn sa o aseze pe ceafa ei.
In momentul lor.
Ii simtea fiecare tremur, fiecare emotie disipata prin atingerea palmelor, prin miscarile pulpelor, prin varfurile de zambete aruncate, in acest moment serios.
Discret, Jayden o copia pe Felicia.
Se simtea cum fiecare in parte avea emotii, la fiecare pas.
Si-au apropiat trupurile.
Efemer.
Se uitau, fiecare din cei doi, in directii opuse, pentru un moment.
Pasi.
Pas.
Mai incet.
Incet.
Se apropiau incet.
Play.
Bine? - Asa sa fie.
Dar dupa, incercam in felul meu. - O sa incerc.
Vrei? Si ii intinse usor palma, zambindu-i, in negura noptii.
Ia-te dupa mine, sa vedem daca reusim.
Stiu clar ca nu intra in registrul valsului, cel mai probabil, dar nu conteaza.
Pentru cateva momente. - Dar ce incerci tu cu mine, mai? - Deci, domnule, o sa te iau usor si te duc pe drumul meu.
Mama, ce emotii am, chicotea ea. - Bun, piesa este pregatita, am pus stop momentan, iar telefonul e pe banca precum observi.
Si el era acolo, asteptand. 2 in C-Sharp minor, S-244/2 , compusa de Franz Liszt.
Si isi apleca privirea spre telefonul sau, in timp ce ea tasta de zor, Hungarian Rhapsodies No
