Cum poti sa scapi de vesnicele dispute cu copilul care nu vrea sa se imbrace pentru gradinita, care se tot trezeste noaptea si nu mai vrea sa doarma singur, care nu se mai lasa dus de la locul de joaca ori care vorbeste urat si isi loveste fratele mai mic? Parintii au tendinta de a interpreta comportamentele enervante ale copiilor ca pe niste manifestari ale relei-vointe ori sfidarii.
Anouk Dubois este ilustratoare si formatoare in parentaj..
La Editura Trei, vor mai aparea, de aceeasi autoare, alte doua volume de parentaj dedicate varstei scolare mici si adolescentei.
Cartea beneficiaza de explicatii limpezi, sustinute de noile descoperiri din neurofiziologie, dar si de scenetele cu scenarii imbatabile desenate de Anouk Dubois." - Psychologies Isabelle Filliozat este psihoterapeuta si specialista in educatie scolara, fiind directoarea Scolii de Inteligente Relationale si Emotionale din Aix-en-Provence, dedicata parentajului si dezvoltarii personale.
De exemplu, e mai bine sa i se indice ce anume are de facut, in loc sa i se spuna ce nu are voie sa faca - o indrumare pozitiva este mai usor de asimilat decat o interdictie.
Pentru a evita escaladarea situatiei sau resemnarea, psihoterapeuta Isabelle Filliozat disipeaza frecventele neintelegeri, explicand cat si cand e in stare copilul sa priceapa ce i se cere.
Bazandu-se pe aportul neurostiintelor, autoarea propune numeroase trucuri pentru parintii debusolati" - La Croix "Intre 1 si 5 ani, copilul pare ca adora sa-si scoata parintii din fire.
Acest tip de educatie pleaca de la principiul dupa care copilul nu este obraznic pentru ca asa ii casuna, pentru ca vrea doar sa-si supere parintii, ci pentru ca nu are de ales: creierul sau este inca necopt.
Isabelle Filliozat a ajuns in cativa ani o referinta in materie de educatie a copiilor, devenind celebra mai ales pentru abordarea sa: parentajul pozitiv.
Conferinte care aduna, saptamanal, sute de persoane. "Douazeci si noua de carti traduse in 19 limbi.
Plecand de la astfel de explicatii, cartea ofera solutiile potrivite varstei si ii incurajeaza pe parinti sa-si revada propriile certitudini si credinte legate de educatia copiilor.
La fel, un copil de 3 ani nu minte cu buna stiinta cand incepe sa fabuleze, ci doar isi exerseaza o capacitate cerebrala nou dezvoltata, cea a fanteziei, a jonglarii cu imaginile mentale.
Criza de nervi a copilului mic din supermarket nu e un moft, ci un semn ca cel mic este epuizat de procesarea a mii de stimuli senzoriali.
Altii se culpabilizeaza: oare nu cumva mi-am traumatizat copilasul? Descoperirile recente din neurofiziologie si psihologia experimentala arunca o noua lumina asupra acestor comportamente "obraznice": copilul nu vrea sa-si sfideze parintii, ci are nevoie de o urgenta reglare neuro-hormonala.
Cum poti sa scapi de vesnicele dispute cu copilul care nu vrea sa se imbrace pentru gradinita, care se tot trezeste noaptea si nu mai vrea sa doarma singur, care nu se mai lasa dus de la locul de joaca ori care vorbeste urat si isi loveste fratele mai mic? Parintii au tendinta de a interpreta comportamentele enervante ale copiilor ca pe niste manifestari ale relei-vointe ori sfidarii
