Cum poți să scapi de veșnicele dispute cu copilul care nu vrea să se îmbrace pentru grădiniță, care se tot trezește noaptea și nu mai vrea să doarmă singur, care nu se mai lasă dus de la locul de joacă ori care vorbește urât și își lovește fratele mai mic? Părinții au tendința de a interpreta comportamentele enervante ale copiilor ca pe niște manifestări ale relei-voințe ori sfidării.
Cartea beneficiază de explicații limpezi, susținute de noile descoperiri din neurofiziologie, dar și de scenetele cu scenarii imbatabile desenate de Anouk Dubois." - Psychologies.
De exemplu, e mai bine să i se indice ce anume are de făcut, în loc să i se spună ce nu are voie să facă – o îndrumare pozitivă este mai ușor de asimilat decât o interdicție.
Pentru a evita escaladarea situației sau resemnarea, psihoterapeuta Isabelle Filliozat disipează frecventele neînțelegeri, explicând cât și când e în stare copilul să priceapă ce i se cere.
Bazându-se pe aportul neuroștiințelor, autoarea propune numeroase trucuri pentru părinții debusolați" - La Croix "Între 1 și 5 ani, copilul pare că adoră să-și scoată părinții din fire.
Acest tip de educație pleacă de la principiul după care copilul nu este obraznic pentru că așa îi cășună, pentru că vrea doar să-și supere părinții, ci pentru că nu are de ales: creierul său este încă necopt.
Isabelle Filliozat a ajuns în câțiva ani o referință în materie de educație a copiilor, devenind celebră mai ales pentru abordarea sa: parentajul pozitiv.
Conferințe care adună, săptămânal, sute de persoane. "Douăzeci și nouă de cărți traduse în 19 limbi.
Anouk Dubois este ilustratoare și formatoare în parentaj.
La Editura Trei, vor mai apărea, de aceeași autoare, alte două volume de parentaj dedicate vârstei școlare mici și adolescenței.
Isabelle Filliozat este psihoterapeută și specialistă în educație școlară, fiind directoarea Școlii de Inteligențe Relaționale și Emoționale din Aix-en-Provence, dedicată parentajului și dezvoltării personale.
Plecând de la astfel de explicații, cartea oferă soluțiile potrivite vârstei și îi încurajează pe părinți să-și revadă propriile certitudini și credințe legate de educația copiilor.
La fel, un copil de 3 ani nu minte cu bună știință când începe să fabuleze, ci doar își exersează o capacitate cerebrală nou dezvoltată, cea a fanteziei, a jonglării cu imaginile mentale.
Criza de nervi a copilului mic din supermarket nu e un moft, ci un semn că cel mic este epuizat de procesarea a mii de stimuli senzoriali.
Alții se culpabilizează: oare nu cumva mi-am traumatizat copilașul? Descoperirile recente din neurofiziologie și psihologia experimentală aruncă o nouă lumină asupra acestor comportamente "obraznice": copilul nu vrea să-și sfideze părinții, ci are nevoie de o urgentă reglare neuro-hormonală.
Cum poți să scapi de veșnicele dispute cu copilul care nu vrea să se îmbrace pentru grădiniță, care se tot trezește noaptea și nu mai vrea să doarmă singur, care nu se mai lasă dus de la locul de joacă ori care vorbește urât și își lovește fratele mai mic? Părinții au tendința de a interpreta comportamentele enervante ale copiilor ca pe niște manifestări ale relei-voințe ori sfidării
