„De ce Lectia? Pentru ca e cea mai aproape de perfectiune dintre scrierile lui Ionesco, toate imperfecte pana la capat. teatralitate.” - Octavian Saiu.
De atunci, de la premiera din 1951 si pana astazi, Lectia ramane o veritabila lectie de teatru cu sapte teme mereu contemporane: violenta, sexualitate, politica, magie, manipulare, pedagogie si...
Nu e un debut, in sens cronologic, dar este cea dintai experienta profunda intr-o dramaturgie ionesciana care oscileaza intre agresivitatea caricaturii timpurii si meditatia abisala tarzie.
O piesa intr-un act, deopotriva simpla si complexa, in care se slefuiesc asperitatile din Cantareata cheala si se ghicesc atatea dintre zbaterile de mai apoi.
Inainte de tot ce se va naste dupa, inainte de ciclul lui Bérenger, Ionesco a dat masura valorii si originalitatii sale prin Lectia.
Este a doua opera teatrala a sa, gandita cu aceeasi energie a noului, dar avand in plus fata de prima o anume intelepciune a formelor scenice, intelese din interior.
Singura care se citeste si se savureaza dintr-o rasuflare. „De ce Lectia? Pentru ca e cea mai aproape de perfectiune dintre scrierile lui Ionesco, toate imperfecte pana la capat
