De ce Lectio incerta ? Pentru a omagia gradul de aproximare inevitabila cu care este inzestrat orice text secund, "textul despre...". - Christian Craciun.
In cautarea lui bantuim printre carti.
La urma urmei, ceea ce ne intereseaza pe toti este Sensul.
Am vorbit nu despre carti, ci cu cartile.
De aceea textele de aici sunt in mod discret dialogale, nu la modul formal, ci ca expresie a unei intalniri si a unui schimb.
Incertitudinea aceasta permite dialogul care se naste din diferenta.
Viata a pasiunilor daca este un text literar, viata a ideilor daca este unul eseistic.
Mereu in departare.
Simple "ascultari" la urma urmei, orice citire este citirea unei pulsatii de viata care bate in departare.
Sunt deci lecturi (lectio) pasionate, minate si manate de conditia incertitudinii, a constiintei permanente ca inima textului bate mereu intr-un loc mai adanc si mai ascuns.
Asta ma indeparteaza - iarasi - de conditia unui critic "profesionist", obiectiv.
Suficient de ego-centrat, am scris in diferite feluri despre obsesiile si fantasmele mele gasite in cartile altora.
De ce Lectio incerta ? Pentru a omagia gradul de aproximare inevitabila cu care este inzestrat orice text secund, "textul despre..."
