In cantecele vechi se povesteste ca ar fi vietuit odinioara in preavestitul oras Argos un rege care se numea Acrisiu.
Vroia sa aiba un fecior.. li trebuia deci regelui brat de barbat pe langa casa.
Copila lui era prea slaba si-apoi urma sa se marite sa plece din tinutul Argos.
N-avea pe nimeni ajutor.
Si regele era batran.
Supusii deseori carteau pentru ca-n casa lui Acrisiu erau bucate din belsug iar pruncii lor piereau de foame.
Era nevoie de-un flacau sa tina fraiele puternic.
Poporul nu avea bucate.
Ploua prea rar si raul ce strabatea intreg tinutul seca mereu in timpul verii.
Se faceau grane prea putine desi pamantul era bun.
Mai avea regele si-o suparare.
De-aceea regele Acrisiu statea mereu in cumpana si-i amana pe fiecare cu vorbele-i mestesugite sa treaca timpul sa se mai gandeasca.
S-ar fi iscat poate razboaie.
De ar fi fost unul ales se suparau desigur ceilalti.
Si regii care mai de care erau mai falnici mai puternici.
Numarul petitorilor era atat de mare incat palatul lui Acrisiu nu dovedea sa-i mai cuprinda.
Poetii o slaveau in versuri si regii li trimiteau daruri.
Copila se chema Danae.
Si regele avea o fiica de-o frumusete uimitoare.
In cantecele vechi se povesteste ca ar fi vietuit odinioara in preavestitul oras Argos un rege care se numea Acrisiu
