Mulți filosofi au circumscris Liberalismul la simpla aplicare a științei în planul guvernării; alții l-au redus până la un singur principiu, cel al non-agresiunii. (Bogdan Glăvan).
Dar depinde de oameni dacă vor rezista tentației de a trăi pe spinarea altora în loc să muncească cinstit; depinde de ei dacă vor dori să se înscrie mai degrabă în grupul uliilor decât în cel al porumbeilor.
Tot așa, economistul poate explica oamenilor daunele pricinuite de impozitarea progresivă sau de inflație; iar beneficiile schimbului sunt instinctiv înțelese de fiecare, astfel încât nu este nevoie ca cineva să predice prea multă teorie.
Un doctor își poate sfătui pacientul bolnav de diabet să stea departe de fumat, iar acesta din urmă nu-l poate contrazice; însă depinde de pacient dacă vrea să ducă o viață lungă fără plăcerile datorate nicotinei sau dacă, din contră, consideră că acest demers duce la o existență anostă. Știința economică a turnat fundația rațională a liberalismului, însă știința în sine nu este suficientă pentru succesul acestei doctrine.
Pe frontispiciul programului liberal ar trebui să se răspundă: dreptul de proprietate este șansa omului de a-și cultiva virtuțile.
Dreptul omului la proprietate, acuza Karl Marx, „este dreptul la egoism”.
Refuzul de a admite conexiunea inerentă dintre libertate (drepturi) și moravuri a împiedicat Liberalismul să își fructifice admirabilul său program.
Succesul său limitat se explică poate prin eșecul acestor filosofi de a sesiza atât rădăcina, cât și vocația liberalismului: laturile sale, materială și spirituală.
Istoria a arătat că, în ciuda coerenței logice remarcabile și a clarității ideilor sale, Liberalismul nu a fost aplicat cu consecvență nici în patria și perioada sa de glorie: Anglia începutului de secol XIX.
Mulți filosofi au circumscris Liberalismul la simpla aplicare a științei în planul guvernării; alții l-au redus până la un singur principiu, cel al non-agresiunii
