Culoarea la Eminescu reprezinta un mijloc de a potenta pictura poeziei si de a improspata ideea poetica de a o face sa functioneze intr-un angrenaj stilistic de o complexitate fara precedent.
Arta cuvantului la Eminescu consta in capacitatea poetului de a colora ideea poetica si concomitent peisajul prin asocieri si contraste neobisnuite..
Astfel se face trecerea de la lexemele cromatice la ceea ce numim limbaj cromatic.
Cromatica textului este vie textul se potenteaza semantic prin culoare care la randul sau devine un mijloc prin care poetul ofera dimensiuni noi cuvantului.
Intensitatea culorii este accentuata tocmai prin natura ei simbolica si datorita pozitionarii in vecinatatea altor cuvinte aparent incompatibile din punct de vedere semantic care intrerup vremelnic armonia versului dar care in plan imagistic stau sub acelasi raport al plasticitatii.
Culoarea la Eminescu reprezinta un mijloc de a potenta pictura poeziei si de a improspata ideea poetica de a o face sa functioneze intr-un angrenaj stilistic de o complexitate fara precedent
