Aceste cinci eseuri pot constitui un (incomplet) tratat de Literatura comparata care are in vedere ca termen de referinta deschiderile teoretice diversificate din ultimul deceniu al secolului trecut si inceputul noului secol.
Vasile Voia se situeaza principial de partea pozitiei ferme exprimate de Adrian Marino, in descendenta lui Rene Wellek si Rene Etiemble, a profesorilor de la Yale, Harold Bloom si Peter Brooks, care au militat pentru mentinerea canonului traditional occidental si a esteticului ca valoare primordiala a operei literare..
Este Literatura comparata o disciplina autonoma sau, dimpotriva, una anexata studiilor culturale care nu dispun de o justificare teoretica? Direct sau indirect, cartea lui Vasile Voia, profesor la Facultatea de Litere a Universitatii Babes-Bolyai, a luat forma unui discurs polemic.
Comparatismul modern maximalist, renuntand la rigorile anacronice ale comparatismului francez, pana la a uita de text ca obiect estetic, a devenit domeniul predilect al tuturor diletantismelor si formelor estetice in care dispare orice rigoare.
Imposibilitatea de a-i legitima pe deplin obiectul, indeterminat si imprecis, l-a facut pe Charles Bernheimer sa defineasca Literatura comparata drept o „stiinta anxiogenica“.
Caracterul fluid al notiunii face din comparatism o mitologie plurala atata vreme cat lipseste o teorie general unificatoare.
Aceste cinci eseuri pot constitui un (incomplet) tratat de Literatura comparata care are in vedere ca termen de referinta deschiderile teoretice diversificate din ultimul deceniu al secolului trecut si inceputul noului secol
