M-am nascut la Plevna Bulgaria la 14 mai 1914 unde familia parintilor mei ca si multi alti aromani s-au stabilit dupa ce legendara asezare aromaneasca Muloviste a fost distrusa de obuzele primului razboi mondial si evacuata suta la suta.
Tot atunci a inceput demolarea cladirii ca broasca testoasa in care functiona cursul primar si care data de pe timpul Imperiului Otoman si au inceput lucra.
A venit si o delegatie a Societatii macedo-romanilor in frunte cu Vanghele Ceamba ruda cu noi si Mitropolitul Visarion Puiu care a tinut un discurs ce se pastreaza cu sfintenie in arhive.
In 1925 am fost martori la un insemnat eveniment sfintirea bisericii ridicata prin grija Statului Roman si a coloniei romane pe locul donat de arhitectul Naum Torbu.
Am inteles ca ceea ce ne inrudeste cu fratii nostri de dincolo de Dunare este in primul rand nostalgia dorul muntilor si al padurilor.
Intr-o casa bizara ca broasca testoasa cu patru clase in jurul unei sali spatioase noi copiii macedonenilor razletiti am invatat sa iubim Romania can-tand Romanasului ii place sus la munte la izvor .
Aici am inceput scoala romana primara si am avut noroc de un director care pot sa spun a fost un al doilea apostol Margarit al romanismului.
Multe familii care se stabilisera la Plevna s-au stramutat la Sofia.
Poate atunci a incoltit in sufletul meu promisiunea pe care nu m-am invrednicit sa o tin sa organizam odata un pelerinaj la Plevna si sa aducem daca mai sunt acolo in tara oasele ostasilor sa se odihneasca in pamantul pentru care au murit.
Mama puse mana pe umarul meu si rosti Acesti soldati au murit ca tu sa ai o Patrie Mi-aduc aminte ca m-am prins de tablita si am zis Acum nu mai imi este frica de voi dragilor .
M-am apropiat tremurand si am silabisit Ostasi romani cazuti in luptele din 1877-1878 Plevna .
Mana mamei insa ma tinea ferm si cand am fost la un metru de piramide m-a oprit si mi-a zis Tu zici ca stii literele si latine si chirilice citeste ce scrie pe tablita .
O urmam tacut pe mama in curtea enorma dar pe masura ce in aintam pasii imi deveneau mai sovaielnici caci in fundul curtii unde ne indreptam se desluseau trei gramezi in forma de piramida facute din cranii de om.
Ba imi aduc aminte ca pasii nostri faceau sa scartaie pietrisul pe care calcam.
As fi ramas mai mult sa admir uniformele de epoca daca mana mamei nu m-ar fi tras peste prag si n-am fi intrat in curtea din spatele cladirii mausoleului.
Mai ales cele trei statui in clopote de sticla marime naturala ale sefilor armatelor otomane ruse si romane care luptasera aici la Plevna in 1877-1878 Nicolae fratele tarului Osman Pasa si Generalul Cerchez .
Pentru mintea mea de atunci era tot un fel de biserica dupa multele fotografii si statui.
Intr-o duminica m-a imbracat curat m-a luat de mana si in loc sa ma duca ca de obicei la biserica m-a dus la Muzeul Militar din oras.
Mama povestea ca eram inca la varsta prescolara cand plangeam adesea pe genunchii ei si o intrebam Mama de ce toti copiii cu care ma joc au o Patrie si eu nu am Ea suferea ca nu poate sa-mi raspunda iar eu simteam ca e intristata o imbratisam si renuntam la raspuns.
Varsta de sapte ani m-a gasit la Sofia unde familia mea si alte familii inrudite s-au mutat si s-au stabilit pentru multi ani.
Asa se explica sentimentul precoce de inferioritate care m-a dominat la o varsta cand nu incepusem inca scoala.
Unii ne porecleau pripasiti pripas.
Copiii cu care ne jucam spre lauda noului stat bulgar erau crescuti in spirit patriotic se bateau in piept si se mandreau cu numele eroilor lor iar pe noi care vorbeam alta limba ne socoteau ca pe niste intrusi.
Poate atunci nu stiu toti barbatii din neamul nostru capatasera cetatenie romana pe care au pastrat-o toata viata in arhivele familiei am gasit acte doveditoare nu am gasit insa acte cand au fost improprietariti caci vag imi amintesc casa unde m-am nascut eu si surorile mele era proprietate privata .
Din povestirile bunicii mele iarna la gura sobei am retinut ca tatal ei adica strabunicul meu dinspre tata a luat parte la luptele de la Plevna 1877-1878 cot la cot cu ostasii romani.
M-am nascut la Plevna Bulgaria la 14 mai 1914 unde familia parintilor mei ca si multi alti aromani s-au stabilit dupa ce legendara asezare aromaneasca Muloviste a fost distrusa de obuzele primului razboi mondial si evacuata suta la suta
