„Nu mai tin minte intocmai cand mi-a venit ideea acestui volum.
Voi cere si expertiza grafologica, desi, semnaturile fiindu-ne identice, nu stiu cum vor iesi din incurcatura doamnele si domnii judecatori.“Conceptie grafica si colaje de Angela Rotaru.
Nu ma indoiesc ca acest siretlic va fi scos la lumina de instanta.
Aceste pagini nu ma reprezinta! De altfel, in locul meu ca autor, contractul cu editura a fost semnat de Liiceanu ca editor.
Am anuntat-o ca, pentru acest afront echivalent cu o tentativa de compromitere, voi da editura in judecata si voi cere despagubiri de un milion de euro.
Asadar nu uita, draga cititorule: acest volum a aparut fara acordul autorului.
Eram compromis pe vecie! Am sunat-o pe doamna directoare a editurii, care, jenata, mi-a povestit ca, dupa cearta crancena dintre mine si editor, editorul insistase ca volumul sa fie totusi publicat, «ca sa nu va pierdem ca autor».
Exercitii de umor criptic.
La capatul esecului, fara sa-mi poarte pica, imi spusese obidit ca e mai usor sa faci un cititor sa planga decat sa rada.
Daca voi pati si eu la fel? m-am intrebat, dupa ce am pus laolalta cele 14 texte care se voiau pline de haz...“ – Gabriel LIICEANU„Va inchipuiti cat de mare mi-a fost uluirea sa vad, in toamna, desi spusesem clar ca mi-am retras cartea, vitrina librariei Humanitas de la Cismigiu plina cu exemplare ale volumului Ludice.
Culmea e ca tocmai eu il sfatuisem sa renunte la ideea publicarii! Nu ma ascultase.
De altfel, un autor al editurii, cel putin la fel de «serios» ca si mine, ratase experienta evadarii in registrul comic.
E bine sa te cateri din cand in cand pe acoperisul lumii, mi-am spus, si sa razi de tine si de altii, cu dorinta de a scapa macar o clipa de masca grava pe care ti-au intiparit-o pe figura filozofia, textele speculative si scrisul «incruntat».
Stiam insa ca riscul de a te face de ras propunandu-ti sa-i faci pe altii sa rada era mare. „Nu mai tin minte intocmai cand mi-a venit ideea acestui volum
