I-am avut în vedere în acest Florilegiu pe stihuitorii din aria Ortodoxiei noastre, de la Petru Cercel (secolul XVI) până la Daniel Turcea (secolul XX).
Răzvan Codrescu. Întâlnire mărturisitoare între filocalie și calofilie, poezia religioasă a României ortodoxe, cu zestrea ei de aproape cinci veacuri, își așteaptă atât cititorii, cât și exegeții, ca un temei al renașterii noastre în duh și ca un rămășag mereu înnoit cu "frumusețea care va salva lumea".
Voiculescu, Vasile Militaru, Nichifor Crainic, Daniil Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Radu Gyr, Ilie Imbrescu, Arsenie Boca, Teodosia Zorica Lațcu, Andrei Ciurunga, Sergiu Grossu, Bartolomeu Valeriu Anania, Constantin Oprișan, Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Eugen Măgirescu, Demostene Andronescu, Sergiu Mandinescu.
Se regăsesc aici mulți dintre autorii de versuri trecuți prin închisorile politice (iar unii chiar morți în detenție): V. În universul concentraționar, poezia a fost o formă de rezistență, la rând cu rugăciunea.
Nu sunt antologați poeți încă în viață, cu o singură excepție: nonagenarul Demostene Andronescu, unul dintre poeții cei mai reprezentativi ai temnițelor comuniste.
I-am avut în vedere în acest Florilegiu pe stihuitorii din aria Ortodoxiei noastre, de la Petru Cercel (secolul XVI) până la Daniel Turcea (secolul XX)
