In principiu, Lumea Inelara ar fi trebuit sa fie o gradina fara sfarsit.
Arcul albastru al Lumii Inelare - culoarea a trei milioane de lumi terestre -, desi prea indepartat pentru a-i distinge detaliile, dar cu panglica patratelor de umbra clar conturata, era evident descentrat fata de soarele sau..
Totul devenea dureros de evident.
Au trecut douazeci de ani de cand Louis Wu si echipajul lui pestrit au revenit de pe Lumea Inelara, fara sa gaseasca raspunsul la intrebarile care aveau sa-i bantuie neincetat de atunci: Cine a construit aceasta megastructura si, mai ales, de ce? Poate ca noua calatorie pe care se vad nevoiti sa o intreprinda spre inelul indeparat va dezlega misterul, dar inainte sa descopere cine sunt creatorii acestei lumi colosale si care e telul ei, Louis se vede confruntat cu o realitate inspaimantatoare: Lumea Inelara risca sa se prabuseasca in propriul ei soare.
Ceea ce vazusera la prima vizita nu se putea considera ca fiind semnificativ.
La urma urmei, nu era o lume care evolua aleatoriu, ci una construita.
In principiu, Lumea Inelara ar fi trebuit sa fie o gradina fara sfarsit
