„Volumul de fata nu e conceput ca o biografie.
Si, de aceea, suntem incredintati ca, aidoma lui Dumnezeu, si oamenii vor trebui sa ne ierte, tinand seama de profunzimea sentimentelor noastre...“ (Lidia STANILOAE).
De aceea, regretam daca se vor descoperi nepotriviri cu afirmatiile biografilor, fata de care noi pacatuim, poate, prin lipsa de stil stiintific, dar, in schimb, incercam sa punem in randurile noastre o parte din dragostea pe care i-am purtat-o si pe care el, parintele Dumitru, ne-a purtat-o noua.
Cateva precizari cronologice si de alta natura vom face numai in cazurile in care in scrierile aparute pana acum s-au comis greseli si diletantisme prea evidente, pentru ca, din pacate, ele nu lipsesc in unele relatari biografice.
Biografii s-au mai scris si se vor mai scrie, mai mult sau mai putin exacte, mai mult sau mai putin «stiintifice», mai mult sau mai putin impartiale.
Iata de ce nu se vor gasi aici multe date, ani, in sfarsit toate acele precizari si preciziuni care nu fac decat sa abstractizeze subiectul si sa-l departeze de cititor.
In cele ce urmeaza, vom povesti cateva amintiri despre tatal meu, intamplari pe care fie ni le-a povestit el, fie le-am trait noi. „Volumul de fata nu e conceput ca o biografie
