"Cartea aceasta nu vrea sa fie altceva decat o calauza catre adevarul despre noi insine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski.
Stia tot, citise tot."- GABRIEL LIICEANU.
Putea simti orice si putea gandi orice.
Parea ca experimentase toate viciile, pentru a putea vorbi cu competenta de spre virtute.
Scria sublim dintr-o urgenta a compensarii.
De aceea, tot ce era inalt in el era excesiv. "Jos"- ul il catapulta.
Ai fi zis ca, pentru a ajunge-n varf, avea nevoie sa bata pe treapta cea mai de jos a caderii.
Omul acesta, care era capabil sa coboare in viata cat mai jos,pentru a fi sigur ca nu are sa-i scape nici unul dintre abisurile ei de abjectie, se ridica cu o nemaipomenita usurinta catre tot ce era mai pur.
Iar sufletul sau este in stare sa compenseze urateniile si josniciile naturii sale cu neverosimile biruinte si elevatii..." - PETRU Cretia "Am citit cateva capitole din Luminile si umbrele sufletului pentru ca imi e din ce in ce mai dor de Petru Cretia.
Destul de chinuita si de vulnerabila, dar nu damnata.
Omul este o fiinta complicata si ambigua, dar nu indescifrabila.
Dar nu de negasit. "Cartea aceasta nu vrea sa fie altceva decat o calauza catre adevarul despre noi insine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski
