Pe dealul lor cel insorit, Lupul cel Mare si Lupul cel Mic descopera o portocala.
Lupul cel Mare aruncase portocala prea tare..
preafrumoasa portocala ii atinse usor urechile, cazu in iarba, se rostogoli la vale, strabatu campul intins si se pierdu departe de tot, intr-un fel de padure cum Lupul cel Mic nu mai vazuse.
Acesta zambi si intinse mainile s-o prinda.
Lupul cel Mare se uita la frumoasa portocala, ofta, apoi i-o arunca Lupului cel Mic.
Lupul cel Mare vru sa muste din ea, dar vazu privirea trista a Lupului cel Mic.
Si mai stralucitoare.
Si mai delicata.
De aproape, era si mai rotunda decat isi imaginase.
Se vor regasi, dar pe un alt deal, parca mai inalt, si sub un alt copac, parca mai mare.
Lupul cel Mare a fost cel care a cules-o.
Dar un Lup Mare nu-l poate lasa singur prea mult pe un Lup Mic.
Plecat in cautarea ei, Lupul cel Mic se pierde si el.
Insa preafrumoasa portocala se rostogoleste la vale si se pierde undeva, departe.
Lupul cel Mic vrea s-o mangaie.
Lupul cel Mare vrea s-o manance.
Rotunda, delicata, stralucitoare.
Pe dealul lor cel insorit, Lupul cel Mare si Lupul cel Mic descopera o portocala
