Pann este mai curand un Ispirescu al poeziei, situat undeva la mijlocul drumului intre prelucrarea simpla si creatia culta originala.
Limba poeziei epice cunoaste la Anton Pann primele veselii argheziene..
Este aici un Creanga al mahalalei bucurestene.
Povestirile care completeaza aceasta pura proverbialitate sunt, unele, pline de haz.
Povestea vorbii e, in definitiv, o inlantiure de expresii paremiologice, urmate de anecdote versificate, pe tema prostiei, betiei, cusururilor, moravurilor si asa mai departe.
Pann ramane unul dintre cei mai inventivi scriitori romani sub raportul vocabularului, comediograf instinctiv al cuvantului.
Simpatia de care se bucura este insa usor de inteles si, as adauga, perfect indreptatita.
Alaturat adesea de Creanga si Caragiale, nu e insa cu adevarat comparabil cu nici unul din ei: povestitor indemanatic, n-are geniul primului; lingvist miraculos, dar nu constient, e departe de a avea arta celui de al doilea.
Talentul lui ramane unul popular si, oricat de savuros, nu trebuie scos din cadrele firesti.
Pann este mai curand un Ispirescu al poeziei, situat undeva la mijlocul drumului intre prelucrarea simpla si creatia culta originala
