"Pocăinţa învie sufletul nostru, plânsul duhovnicesc pentru păcatele făcute bate la uşa Cerului, iar cuvioasa smerenie o deschide", scrie Sfântul Ioan Scărarul.
Preabunul Dumnezeu să ne ajute să avem mereu această zdrobire a inimii pentru a deveni fără de păcat, căci singura clipă în care omul este fără de păcat este atunci când se osândeşte pe sine..
Atunci nu va ieşi din gura noastră nici un cuvânt de judecată sau de osândă împotriva semenilor noştri, fiindcă Harul Dumnezeiesc pe care îl primim de la Dumnezeu, ca răsplată pentru zdrobirea inimii şi pentru lacrimile vărsate, nu va lăsa nici un cuvânt să iasă din gâtlejul nostru. Începutul dragostei de Dumnezeu şi de aproapele, este a ne considera pe noi înşine nevrednici de El şi de semenii noştri.
Iar smerenia este începutul şi culmea virtuţilor creştine, "mântuirea prescurtată", ea "nu cade, ci ridică din cădere pe cei ce o au", spun Sfinţii Varsanufie şi Ioan... "Pocăinţa învie sufletul nostru, plânsul duhovnicesc pentru păcatele făcute bate la uşa Cerului, iar cuvioasa smerenie o deschide", scrie Sfântul Ioan Scărarul
