Interlocutorul lui Răzvan Bucuroiu nu este fostul ministru de externe al României, ci un bun prieten şi vechi coleg de întreprinderi culturale creştine.
Adrian Papahagi.
Iată de ce, chiar şi când atinge coardele discordante, dialogul nu este polemică, ci agapă, împreună-rostire a doi creştini-ortodocşi, înscrişi pe acelaşi drum al interogaţiei salvatoare, în interiorul tradiţiei lor.
Nu atât desluşirea tarelor şi tiparelor umanităţii de azi îi preocupă pe cei doi prieteni, cât lămurirea şi limpezirea de sine, întru cele de sus.
Teodor Baconschi se lasă antrenat de Răzvan Bucuroiu într-un soi de itinerarium mentis in Deum, a cărui încheiere depăşeşte orizontul vremelnicelor nostre intrigi şi interogaţii, "pentru a face loc simplităţii negrăite, acel vast tărâm pe care îl vom străbate, cu ochii deschişi, la capătul ostenelilor noastre".
Este, fără îndoială, cea mai intimă dintre conversaţiile purtate de Teodor Baconschi în ultimii ani, dar cartea nu se transformă într-o spovedanie autobiografică, ci rămâne un dialog elegant despre spiritul veacului şi duhul de dincolo de timp.
Interlocutorul lui Răzvan Bucuroiu nu este fostul ministru de externe al României, ci un bun prieten şi vechi coleg de întreprinderi culturale creştine
