„Poetul a depasit «dorinta mimetica» girardiana, nu-l ispiteste plierea pe modele (decat ca «exercitiu de stil», ca dialog sau omagiu in filigran), nici trendurile (decat ca fenomene socio-literare fata de care ia distanta critica) si nici consacrarile curente.
Nimigean).
Se petrece in poezia lui Claudiu Komartin un balans hamletian intre a fi si a nu fi, intre furie si extenuare, cu momente de un lirism curatat de orice impuritate, strain de orice polizare estetizanta, precis si intens, transgresiv si lucid, care-ti face pielea de gaina.” (O.
El se lupta la marginea Imperiului (perversul si decervelantul Imperiu al Binelui, in formularea lui Philippe Muray), a alungat mediatorii, suporta pe viu, «la sange», provocarea realitatii – o realitate sufocata de simulacru, asfixianta la randul ei, ale carei ultime scintilatii de prospetime le pandeste ca un haijin, cautand astfel sa reconfigureze acel dernier rivage de care vorbea Houellebecq. „Poetul a depasit «dorinta mimetica» girardiana, nu-l ispiteste plierea pe modele (decat ca «exercitiu de stil», ca dialog sau omagiu in filigran), nici trendurile (decat ca fenomene socio-literare fata de care ia distanta critica) si nici consacrarile curente
