„Cu greu, astazi oamenii isi mai pot aminti de EI! Ritmul diabolic al societatii contemporane si-a pus amprenta pe timpul lor si mai ales pe sufletul lor.
Numai astfel pot vorbi despre aceasta insolita aparitie: IUBIREA DE NOI.”critic literar FLORICA LUPU.
Simtim nevoia cartii ce tasneste din NOI, ramane cu NOI, viseaza cu NOI.
Ne ridicam prin el, ne regasim prin el, invatam noi si-i invatam si pe altii! Ne regasim in randurile cartii, ne intoarcem sa recitim pasajele ce ne definesc, in care respiram.
Dumnezeu ne-a dat cuvantul.
Cartea dovedeste stilul rafinat al intelectualului profund, dovedeste meticulozitatea creatorului in realizarea bijuteriei cuvantului, autoarea stapanind sensurile profunde ale cuvantului.
Parabola superioara a existentei contemporane, cartea se ofera ca un memorial de calatorie spirituala, dar si ca un indrumar spre NOI insine.
Dialogul cu Pater, personaj simbol, magician al tacerii intelepte, al intelepciunii tacute, creata spre a fi descoperita, oferindu-se cu linistea si calmul marilor filozofi, ridica cititorului intrebarile de care omul modern fuge… se teme de sine… nu crede in sine…Din toate experientele, eroul cartii va invata ca la baza existentei singurele certitudini raman: adevarul, frumusetea, stapanirea de sine, curajul, respectul, toleranta si, mai presus, IUBIREA, impotriva lasitatii, inconsecventei, fricii de tine insuti sau de altii, prejudecatilor de tot soiul.
Cartea, poem liric de IUBIRE, aduce sentimentul ca numai prin liniste te afli, te descoperi, te dezvolti!Calatoria la care autoarea ne invita este drumul initiatic catre NOI insine.
In aceasta lume, ea aduce emotia calitatii de a fi OM, a bucuriei de a te descoperi, de a-ti descoperi marile intrebari.
Oamenii, NOI, cu greu ne mai regasim…Cartea este un poem al OMULUI, al regasirii sinelui. „Cu greu, astazi oamenii isi mai pot aminti de EI! Ritmul diabolic al societatii contemporane si-a pus amprenta pe timpul lor si mai ales pe sufletul lor
