Fetele padurii s-au infiripat intai acum doi ani. -Cristina Struteanu.
Ca darul betiei...
Ciudata mai e si patima asta a slovelor.
N-ai de ales, credeti-ma.
Doar Dumnezeu dragutul, cum se zice in popor, doar El o fi stiind ce mai au de facut, de spus, de invartit pe aici, prin lume, personajele capoase.
Sunt in stare sa te sugereze de nu continui povestea lor. 6 Dar cele ce ti se uita drept in ochi si nu clintesc, ba te fac sa lasi nasul in jos, ele pe tine, cu astea n-ai ce face.
Iesit-au din jocuri acele personaje.
Treaba lor.
Pot momi si ielele si vantoasele.
Pot pune la cale o hora impreuna.
Veni-vor si Fetele Cetii sa se adape.
Totul este absolut posibil.
Poate se va naste chiar o mica bariera de corali, imprejmuind vise si nori, brazi si paduri.
Acolo, la fundul apei.
Poate au inceput sa creasca corali din osemintele lor.
Personaj sau nu, puterile omenesti sfarsesc prin a fi stoarse de tot felul de intorsaturi si vartejuri.
Erau poate obosite, ingreunate de cele ce li s-a dat spre purtat.
Oricum, destule dintre ele s-au lasat la fund, aproape fara suspin.
La inceput se prefac ca isi accepta destinul.
Numai ca unele se supun si nu prea.
Era oare semn ca sunt vii? Niciun semn, asta-i soarta personajelor dintotdeauna, oriunde.
N-au rabdat.
Si, in cele din urma, s-a asezat o coperta de cartulie peste ele, insa un pic retezat, gatuit, fara abila maiestrie.
Fetele padurii s-au infiripat intai acum doi ani
