In buna traditie horiana, romanul se plasmuieste in jurul imaginii-simbol a lui Stefan cel Mare, surprins in acele clipe inaintea mortii cand, revazute, faptele trecute capata o semnificatie diferita.
Este deopotriva limba lui Horia si a lui Stefan, limba curgatoare de letopiset, reunind pe cei dinauntrul si din afara tarii, marturisitoare de origini stravechi si de statornicii crestine, cuprinzatoare cat o patrie, mica sa incapa intr-o calimara si sa fie dusa cu sine prin lume, la vreme de cumpana, ca semn al unei identitati de care nu te poti dezice..
De egala importanta, insa, este materialul viu din care se tese aceasta cronica a eroului la varsta senectutii: limba romana.
In buna traditie horiana, romanul se plasmuieste in jurul imaginii-simbol a lui Stefan cel Mare, surprins in acele clipe inaintea mortii cand, revazute, faptele trecute capata o semnificatie diferita