O mama singura incearca sa creasca doi copii. - Eduard Dragu.
De exemplu, cand eram mic eram sensibil la oameni cu voci agitate si temperamente necalme.
Totusi eu nu sunt doar un om cu autism, eu sunt unic! Am calitati foarte avansate, cum ar fi auzul absolut care ma ajuta, dar ma si incurca.
La inceput nu am inteles prea bine, dar pe masura ce am crescut, am inteles tot mai mult. - Ana Dragu Am aflat ca am autism pe la sapte ani, cand mi-am dat seama cat de diferit gandesc, iar mama mi-a explicat de ce.
Un dar care pune cele mai neasteptate intrebari si da cele mai pertinente raspunsuri, dotat cu cele mai bizare gesturi si cele mai rafinate observatii.
Un dar care pare mai normal cand face febra.
Un dar.
Azi subscriu doar la a doua jumatate a propozitiei.
Aveam senzatia ca, daca as sti ce anume il face autist, as primi la pachet cu cunoasterea realitatii si solutia.
Sa vad totul si inaintea tuturor.
Sa vad ce se petrece fizic in creierul lui. - Bogdan-Alexandru Stanescu Imi doream enorm, cand Sasa era mic, sa fie transparent.
O duiosie contagioasa care scoate cuplul din izolare si, in cele din urma, creeaza o mica si fidela comunitate de initiati in jurul sau. (...) Exista in carte un (...) sentiment, coplesitor: e o duiosie care se ascunde in cele mai mici gesturi ale personajelor (persoanelor), in setea lor de normalitate, in felul cum aplica o hermeneutica constanta fiecarui gest al Darului care se numeste Sasa.
Este povestea unei femei singure, care creste doi copii, dintre care unul are nevoi speciale, si face toate astea muncind pe rupte in timpul zilei, studiind boala in timpul noptii, fara a o lua razna (sau poate o ia cateodata, dar asta nu reiese decat vag din anumite replici strecurate in carte). - Radu Vancu Povestea Anei, a Ariei si, in primul rand, povestea lui Sasa, baietelul autist atat de fascinant, de fermecator, de talentat, e una reala.
Si de care veti avea nevoie.
E o carte pe care o veti iubi.
Si ni se explica, bineinteles, cum vom face noi, ceilalti, fata.
Ni se explica cum a facut fata acea familie.
Sa nu va indoiti: ce aveti sub ochi e o carte esentiala scrisa in acel limbaj secret.
Copilul autist spune, in cartea asta, ca si-a inventat un limbaj secret (cunoscut doar de mama si sora lui) care l-a ajutat sa faca fata cand totul devenea prea insuportabil.
Fiindca arata ca, oricat de dur ar complica realitatea lucrurile, iubirea poate face fata.
Cartea de fata e una dintre cele mai emotionante si puternice pe care le-am citit eu vreodata.
Iata trei complicatii majore.
Tara e Romania.
Mama e poeta.
Copilul cel mic e autist.
Asa incat complica lucrurile cat poate de tare.
Dar realitatii ii place sa testeze cata realitate poate suporta specia.
E, deja, o propozitie care descrie ceva dur.
O mama singura incearca sa creasca doi copii
