Traim o epoca a contradictiilor – a fi Mama inseamna astazi implinirea suprema pentru o femeie, dar si sacrificarea independentei, a carierei, a vietii sociale si chiar de cuplu.
Asadar, este maternitatea o noua forma de sclavie? Elisabeth Badinter, personalitate a culturii franceze si feminista angajata, incearca sa raspunda acestei intrebari si multor altora, antrenandu-ne intr-o polemica pasionala, insotita de analize bine documentate si de parerile unor specialisti in domeniu..
Cel de-al doilea – care decurge din primul – este absenta unei politici familiale in favoarea femeilor (si asta intr-o perioada dominata de crize economice si de nesiguranta financiara atat pentru femei, cat si pentru barbati).
Primul este presiunea sociala a modelului bunei mame, cea care se sacrifica total pentru copil, uitand sa fie si femeie.
In tarile cele mai atinse de scaderea natalitatii, se observa doi factori principali care constituie frane puternice in calea dorintei femeilor de a deveni mame.
Mamele cu norma intreaga primesc mai putini bani si se afla deseori in situatia de a raspunde la intrebarea „Dar tu ce faci toata ziua?“ Intr-o societate in care majoritatea munceste si in care femeia ideala reuseste pe plan profesional, cea care sta acasa pentru a-si creste copiii risca sa devina sclava propriei alegeri.
Nu este de mirare ca femeile aleg sa devina mame tot mai tarziu, adesea dupa treizeci de ani, dupa efectuarea studiilor, gasirea unui serviciu si a unui partener de viata stabil.
Traim o epoca a contradictiilor – a fi Mama inseamna astazi implinirea suprema pentru o femeie, dar si sacrificarea independentei, a carierei, a vietii sociale si chiar de cuplu
