Un pui de om asezat in genunchi prin lungile vagoane de metrou sau cutreierand peroanele cu manuta intinsa in speran?a ca va primi un banut.
L-am vazut de nenumarate ori cu hainele zdrentuite si descult, cersind mila calatorilor.
Lumea zice ca nu am mai mult de 11-12 ani, asa o fi?» (Fragment din «Mana din cer»).
Cand am venit cu bunicii la Bucuresti, stiu ca aveam aproape cinci ani, iar de-atunci nu stiu cati ani au trecut.
Am venit o data cu bunicii la Bucuresti si ori m-au pierdut, ori m-au lasat aici ca nu mai aveau ce sa-mi dea de mancare, a inceput sa-mi povesteasca, avand un vocabular uimitor pentru conditia lui de copil orfan.
Dumnezeu sa va ajute! a spus.- Cum te cheama? l-am intrebat.- Bogdan, mi-a raspuns scurt.- Si cati ani ai?- Nu stiu, de cand eram mic sunt pe strazi.
Cand s-a apropiat de mine, i-am zambit si i-am dat un pachetel cu mancare.- Bogdaproste.
Cu toate acestea, avea in ochi un soi de lumina nedefinita.
Intr-o zi, asteptand metroul, l-am vazut pe peron trecand de la un calator la altul.
Palid si incercanat, isi petrecea zilele repetand la infinit aceleasi cuvinte: drama lui si rugaciunea "Tatal nostru"?.
Un pui de om asezat in genunchi prin lungile vagoane de metrou sau cutreierand peroanele cu manuta intinsa in speran?a ca va primi un banut.
L-am vazut de nenumarate ori cu hainele zdrentuite si descult, cersind mila calatorilor
