M-am născut în Rozavlea, o comună de pe Valea Izei.
Nu vreau să se piardă nimic! Rețetele sunt așa cum le-am moștenit de la mama, gătite întocmai ca în vremurile de demult..
Așa ne-am hotărât să strângem în această carte mâncăruri care pentru noi înseamnă copilărie, adolescență, familie, mâncăruri cu amintiri și povești, mâncăruri care înseamnă tradiție, toate se găsesc aici.
Fetele rămân pe lângă casă, iar gătitul e unul dintre primele lucruri pe care le învață.
La țară, băieții sunt trimiși la muncă, în gospodărie sau la câmp.
Eu am norocul să o am alături pe Anuța, sora mea, care era toată ziua pe lângă mama și o ajuta în bucătărie.
De acolo izvorăsc, de fapt, toate secretele.
După cum bine știți, fiecare cultură gastronomică din lumea asta își are rădăcinile în mâncarea de acasă, gătită de mama.
Pe mama am pierdut-o devreme și îmi pare nespus de rău că nu am apucat să învăț mai multe de la ea.
Toate în viață au însă un preț.
Mâncarea pe care ne-o pregătea mama, dragostea cu care ne aduna în jurul mesei, tradițiile și obiceiurile din Maramureș… toate astea au căpătat pentru mine un sens nou și o valoare aparte atunci când am ajuns pe meleaguri străine.
Am plecat în Franța de foarte tânăr și odată ajuns acolo am început să prețuiesc tot ce am lăsat acasă.
Eu am trăit asta pe propria piele.
Se spune că începi să apreciezi cu adevărat lucrurile abia atunci când nu le mai ai.
Punea atâta dragoste în fiecare farfurie! Amintirea ei e sfântă pentru mine și sunt convins că va trăi veșnic prin tot ce a făcut și prin tot ce ne-a învățat.
Mama era o bucătăreasă desăvârșită – cu același ingredient făcea cel puțin șase, șapte feluri de mâncare.
Eu port Maramureșul în suflet, în grai și în bucate și vreau să îl las moștenire copiilor mei și tuturor celor care iubesc tradițiile și viața autentică de la sat.
Sunt mândru de ele și îmi doresc să le arăt tuturor.
Am crescut cu tradițiile și obiceiurile Maramureșului istoric și le-am luat mai apoi cu mine peste tot prin lume.
M-am născut în Rozavlea, o comună de pe Valea Izei
