&bdquo
Ion Cristoreanu era unic.
Această îmbinare, de la năzuința unui băiat născut la țară, care a ajuns pe urmă, prin studiu, să aibă o voce ˜– vocea dată de la mama lui, dată de Dumnezeu – pe care să și-o șlefuiască, să și-o întrețină atâția și atâția ani, pentru mine este un lucru aproape unic, dacă nu cumva – știu eu? – este un caz extraordinar.” (Constantin Arvinte, compozitor, dirijor și folclorist, în cadrul emisiunii &bdquo
Tezaur folcloric“, realizată de Mărioara Murărescu).
Avea o forță și o putere de convingere extraordinare. (...) Peste tot pe unde mergea era primit și aplaudat și nu era lăsat să plece cu una cu două de pe scenă. (...) Nu a existat un alt cântăreț care să îmbine în el atâta naturalețe, atâta tonicitate, atâta optimism și, în același timp, atâta talent, atâta voce, atâta cunoaștere profundă a cântecului și, mai ales, a doinei, în special a celei din Banat. &bdquo
Ion Cristoreanu era unic
