As putea spune ca Maria Magdalena este o veche cunostinta.
Intr-un stil sobru, dar....
Povestirea lui Pierre-Marie Beaude ne ofera posibilitatea sa vedem calitatea acestei intalniri.
Era o privire prietenoasa, o privire care linistea, care te ridica, care te salveaza.
Privirea lui Iisus era de un alt ordin.
Ea stia foarte bine sa analizeze acele priviri tulburi ale dorintei si ale mustrarii.
Maria Trecatoarea cunostea privirea oamenilor, stia sa o judece si chiar sa o comercializeze la un pret bun.
Un om a privit-o pe Maria cu o privire pe care ea nu o cunoscuse niciodata.
Cea care i-a rascolit viata.
Apoi, pentru ea, a fost o intalnire.
Femeia care simtea in adancul fiintei ei muscaturile tuturor demonilor care o posedau.
Femeia niciunui barbat, dar femeie pentru toti barbatii, eliberata de orice supunere domestica dar simtind asupra ei, dispretul tuturor oamenilor de treaba.
Pe un foarte frumos text de Pierre-Marie Beaude, Maria isi povestea viata de femeie libera dar, in acelasi timp, inlantuita.
Singura in scena, intr-un decor sobru, o actrita dadea glas Mariei trecatoarea.
Am intalnit-o pe Maria Magdalena pe care o iubeam.
Dar unde este bucuria de a-l fi intalnit pe Iisus? Unde este bucuria de a se sti iertata si iubita? si iata ca intr-o zi, la Metz, intr-o mica sala de teatru, am avut un soc.
Pentru ce ne este prezentata, de cele mai multe ori, ca si cum ar suferi o pedeapsa, cufundata in contemplarea taciturna a unui craniu uman? «Ea plange ca o Magdalena» dupa cum spune o expresie franceza.
Am admirat aceste tablouri chiar daca mi-a fost greu sa o regasesc pe Maria Magdalena din copilaria mea.
Cu ocazia calatoriilor mele si a diferitelor lecturi am avut posibilitatea sa o intalnesc pe Maria Magdalena in somptuoasele tablouri ale lui Veronese, Caravaggio sau Georges de La Tour, un pictor originar din Lorrena, regiune din Franta unde locuiesc acum.
Nu este de mirare ca un destin atat de neobisnuit sa-i inspire pe artisti.
Sau ca in dimineata Pastelui ea ar fi fost prima care l-a intalnit pe Iisus si s-a aruncat la picioarele lui.
Pentru ce numele ei s-a fixat atat de solid in memoria mea? Probabil datorita tatalui meu, preot ortodox, care mi-a povestit despre Maria Magdalena ca, in timp ce Iisus sedea la masa in casa unui fariseu, ea a indraznit sa se apropie de el, sa-i ude cu lacrimi picioarele, apoi sa le stearga cu parul ei, sa le sarute si sa le unga cu un parfum dintre cele mai scumpe.
O voi aminti doar pe una dintre ele: Maria din Magdala cunoscuta mai curent sub numele de Maria Magdalena.
Nu voi cita numele tuturor acestor femei.
Le omagiem pentru fidelitatea lor, fidelitate suprema, dincolo de moarte.
In liturghia ortodoxa noi celebram aceste «Mironosite» in perioada de dupa Pasti.
Acolo, ea aparea insotita de alte Femei Mironosite care aduceau balsamurile, un ultim omagiu oferit trupului lui Iisus.
Adeseori, in copilarie, am admirat-o in pictura de pe peretele bisericutei din satul meu natal.
As putea spune ca Maria Magdalena este o veche cunostinta
