Ne aflăm în faţa unei cărţi ajunsă la a treia ediţie: „Martori şi martiri din temniţele comuniste”.
Dorinţa mea cea mai vie este să las iubiţilor mei descendenţi o mărturie asupra unei perioade grele din tinereţea mea, tinereţe despre care, din prudenţă – de ce n-aş spune-o şi din delicateţe pentru a nu-i răni pe cei dragi şi apropiaţi – am vorbit prea puţin.
Cornel Onaca . Întâlnirea cu alţi oameni ca el – şi mai ales cu marile personalităţi întemniţate – face ca deţinutul din umbra zidurilor să fie mai liber spiritual şi mai disponibil cultural decât cei de afară.
Romulus Rusan
Am scris aceste însemnări fără nici o urmă de intenţie de a „face” literatură.
Virgil Bercea
Episcop Greco-Catolic de Oradea
Cornel Onaca se numără printre cei ce îşi asumă închisoarea drept un spaţiu al libertăţii interioare şi al învăţăturii.
Domnul Onaca mărturiseşte despre propria viaţă, despre o experienţă care i-a descoperit o altă faţă a lumii, pentru mulţi ignorată sau necunoscută, dar o lume care a făcut parte din cruda realitate a vieţii noastre, o lume în care oamenii, semenii noştri, au fost tineri şi visători, au avut idealuri şi au avut curajul inocenţei de a le proclama cu voce tare.
P.
S.
Este o carte scrisă de un om extraordinar, de o seriozitate şi seninătate impresionante, cu un veritabil talent scriitoricesc, un martor al unei epoci şi un mărturisitor.
Ne aflăm în faţa unei cărţi ajunsă la a treia ediţie: „Martori şi martiri din temniţele comuniste”
