Sofia se aseza in fotoliu, fara sa-si dea jos pardesiul.
Cum sa i te destainui unui barbat atat de aratos si atat de tanar..
Acum, surprinsa, isi vedea planurile date peste cap.
Iar acum, descoperea un barbat atragator, suplu, cu un cap de actor, fara niciun rid, cu privirea agera, gata sa suceasca gatul celei mai aprige femei.
Doar aceste trasaturi – credea ea – ii puteau conferi acestuia autoritatea profesionala pe care si-o dorea.
Nu stia de ce, dar, in mintea ei, acesta trebuia sa fie neaparat mai in varsta, cu o chelie respectabila, robust, daca nu cumva foarte gras si cu ochelari cu dioptrii apreciabile.
Nu un astfel de psihoterapeut isi imaginase ea.
Privirea terapeutului era atintita asupra ei, iar in coltul gurii lui, Sofia observa un zambet binevoitor, aproape conventional.
Sabin tocmai se aseza la biroul sau, dar nu o scapase nici el din ochi.
Nu-si putu reprima o usoara tresarire cand ii vazu chipul.
Acum il putea privi nestingherita.
Isi acoperi genunchii cu poalele fulgarinului si ridica ochii spre Sabin.
Era un pardesiu de culoare deschisa, incerta, poate un bej, pe care il lua de fiecare data cand ploua.
Sofia se aseza in fotoliu, fara sa-si dea jos pardesiul
