„Esti fericit cu viata ta?“ Acestea sunt ultimele cuvinte pe care Jason Dessen le aude inainte ca masca de pe fata sa il lase inconstient.
La o intretaiere, cotesc pe un alt culoar si-i fac semn Amandei sa ma urmeze, aproape convins ca e drumul cel bun, desi nu pot sa fiu sigur, intr-un asa intuneric.” .
Ne trantim pe jos, facandu-ne una cu pamantul, pana cand rapaitul inceteaza apoi sarim in picioare si gonim din toate puterile.
Un torent de focuri de arma se revarsa pe culoar.
De dincolo de pereti patrund pana la noi un parait de radiocomunicatii, glasuri soptite si huruitul rotoarelor de elicopter.
Ma uit inapoi si vad raze laser taind bezna, printre pete verzui care, banuiesc, sunt date de ochelarii de vedere nocturna.
In urma noastra se aud voci strigandu-ne.
Abia mai pot sa rasuflu.
Inima imi bate atat de tare, incat imi zgaltaie pieptul.
Sudoarea mi se scurge pe fata si-mi intra in ochi.
Pasii nostri duduie pe podeaua crapata din ce in ce mai repede.
O luam pe un culoar.
Iesim din birou si raza palida a lanternei strapunge intunericul.
In lumina ei vad ca suntem in biroul de receptie, iar imaginea lui in intuneric ma duce cu gandul la noaptea in care Jason 2 m-a expediat, gol si sub amenintarea armei, intr-o alta versiune a cladirii.
Desfac rucsacul dintr-o singura miscare si scot lanterna.
E o bezna totala.
Trec prin gaura din fatada si-i intind mana Amandei.
Fugim spre cladire, iar un glas ne ordona, prin megafon, sa ne oprim.
Farurile lui ne orbesc.
Unul dintre SUV-uri derapeaza in timp ce traverseaza Pulaski Drive.
Un motor e ambalat.
Un elicopter zbarnaie in aer si un fascicul de lumina stralucitoare matura parcarea.
Ne indreptam spre constructia paraginita si spre ceea ce a mai ramas din numele ei: CAGO ELECTRICITATE.
Zgomotul portierelor reverbereaza, amplificat de cladirea din fata.
Amanda se ridica de langa bancheta, iar eu inhat rucsacul.
In tacerea care s-a lasat, aud sirenele indepartandu-se.
Opresc motorul.
Trei SUV-uri intra pe poarta, urmate de doua Humvee cu mitraliere montate pe acoperis.
Fragment din roman: “Sirenele se aud din ce in ce mai tare.
Dark Matter este o poveste stralucitor dozata, pe de o parte familiara si profund umana, iar pe de alta parte impetuoasa si halucinanta - un thriller science-fiction extrem de surprinzator despre alegeri, drumuri de neparcurs si despre cat de departe suntem dispusi sa mergem pentru a revendica viata la care visam.
O calatorie care il va forta sa se confrunte cu cele mai intunecate parti ale sale, chiar daca se afla angrenat intr-o lupta cu un dusman teribil, aparent de neinvins.
Cum poate Jason sa se intoarca la familia pe care o iubeste? E doar un vis sau asa arata lumea de fapt? Raspunsul se afla la capatul unei calatorii mai inspaimantatoare decat si-ar putea imagina cineva.
Teoria sa cuantica cu privire la existenta mai multor lumi pare sa se fi transpus intr-o tehnologie complexa pentru transferul interdimensional.
Iar Jason nu mai este un profesor obisnuit de fizica al unui colegiu din Chicago, ci un geniu remarcabil ale carui realizari par…imposibile.
Fiul sau pare sa nu se fi nascut vreodata.
Sotia sa nu mai este sotia sa.
Un barbat pe care Jason nu l-a mai intalnit niciodata ii zambeste, spunandu-i: „Bine ai revenit, prietene!“ In lumea in care se trezeste, viata lui Jason nu mai este insa cea pe care o stia.
Cand se trezeste, descopera ca se afla intr-un pat mobil, inconjurat de straini purtand costume de protectie. „Esti fericit cu viata ta?“ Acestea sunt ultimele cuvinte pe care Jason Dessen le aude inainte ca masca de pe fata sa il lase inconstient
