In semn de recunostinta fata de prietenii care binevoiesc sa citeasca povestile mele despre matusi, ma gandeam sa le bucur ochii cu chipurile vajnicelor doamne, acum trecute cu toate in nefiinta.
Sau poate ca nu....
Poate ca, in zilele noastre atat de agitate si de solicitante, se vor gasi cititori dornici sa-si petreaca un ceas de tihna cufundati in privelistile unei istorii aproape uitate.
Veti gasi, deci, in carte imagini inedite ale vietii de altadata a unor doamne, printre care si unele ce infatiseaza chiar celebrele matusi.
Aveam cu ce sa ilustrez povestile matusilor! Am decis sa le mai adaug si cateva fotografii ce figureaza si intr-un album pe care proprietara l-a daruit Bibliotecii Academiei, deci le-a facut publice, precum si vreo doua, trei portrete de Matusi despre care stiu sigur ca nu vor deranja urmasii.
Pronia, acea entitate azi contestata, dar care are uneori placerea malitioasa de a da semn de viata, mi-a amintit ca am pe undeva prin casa niste albume cu poze vechi de vreo suta de ani, infatisand personaje neistorice, riscand asadar prea putin sa fie recunoscute si putand fi astfel date publicitatii.
Ideea nu-mi venise chiar asa, singura, ci mai curand ca urmare a drasticelor sacairi ale colegilor, care, nu stiu de ce, isi inchipuie ca mase mari de cititori vor intampina cu entuziasm initiativa, generand o popularitate pe cat de brusca, pe atat de fulminanta a ziselor matusi.
In semn de recunostinta fata de prietenii care binevoiesc sa citeasca povestile mele despre matusi, ma gandeam sa le bucur ochii cu chipurile vajnicelor doamne, acum trecute cu toate in nefiinta
