Fara a ne cunoaste unii pe altii, avem uneori imagini despre persoane, profesii, institutii (…) pe care le numim reprezentari. in cadrul succesiunilor: asupra atribuirii precise a diverselor bunuri, asupra ajutorului sau asistentei defunctului de un mostenitor sau altul… in cazurile de vecinatate: cuvinte jignitoare, tonul vocii, amenintarile, acuzatiile aruncate asupra celuilalt de nerespectare a legii privind zgomotul, limitele proprietatii si folosinta spatiului… in cadrul relatiilor profesionale: intre functionari sau asociati privind gestiunea, publicitatea, recrutarea personalului, remunerare, conditiile de munca… intre intreprinderi: cu deosebire cand contractul n-a prevazut totul, disfunctionalitati si durata de functionare a unor masini, erori, uzarea brevetelor si altor drepturi de proprietate intelectuala....
Dar dreptul nu poate reglementa totul:in cuplu: certurile legate de gelozie, grade de cultura diferite, in educatia copiilor, prea multe sau lipsa relatiilor afective sau sexuale in familie: asupra posibilelor escapade, ritmicitatea vizitarii nepotilor de bunici.
Am descoperit atunci magistrati si avocati care, departe de a fi infumurati, erau modesti, in cautarea unei certitudini in cunoasterea subtilitatilor, relatiilor umane, sursa a numeroase conflicte pe care le condusesera, conciliasera sau judecasera.
Aceste cunostinte nu le-au fost transmise la cursurile pentru formarea lor profesionala initiala.
De la formarea juridica la formarea pentru mediereCe am aflat despre formarea profesionala generala in domeniul juridic?Aceasta este foarte aprofundata si tinde sa formeze avocatul sau magistratul care asculta partile (sau ia cunostinta de continutul unui dosar), sa gaseasca, in spatele cuvintelor, textul de lege care ii va permite sa defineasca cine ar avea dreptate si cine nu.
Meritul dreptului este acela de a propune un cadru de referinta, atat in relatiile private, pentru a permite exercitarea libertatilor, cat si in ceea ce priveste ordinea publica, obligatorie.
Chiar dupa 15 ani de activitate, in fata a sute de magistrati in cadrul formarii continue la Ecole nationale de la magistrature, mi-am pastrat imaginea prestabilita a magistratului: sobru, serios, grav, chiar pretentios uneori, situandu-se deasupra unor implicari, sigur pe piedestalul sau, simtindu-se poate chiar superior celorlalti.
Foarte repede, Beatrice Blohorn-Brenneur m-a interesat mult, pentru ca persoana sensibila a magistratului mi-a aparut in spatele imaginii profesiei sale.
La fel, relationarea cu mai mult de o mie cinci sute de avocati intalniti in cadrul formarii cu privire la mediere, m-a facut sa-i cunosc prin prisma legaturilor amicale, in afara functiei.
De departe, bineinteles, ca orice fiinta umana, nu am scapat acestor proiectii asupra profesiei.
Eu am intalnit-o la diverse conferinte referitoare la mediere.
Persoana formeaza un tot.
Beatrice Blohorn-Brenneur este magistrat.
Mai rau: in aceasta cercetare a adevarului se intampla chiar ca profesionistul insusi sa caute uneori a se conforma cu imaginea presupusa de public.
Or, aceeasi persoana se poate descoperi foarte diferit in cadrul sau profesional si in alt context: amical, familial etc.
Dar si atunci cand nu se vorbeste despre muncitori, functionari, contabili, patroni, infirmieri, mediatori, avocati, magistrati… Cateodata chiar, cand intalnim un muncitor, un patron, un infirmier, prejudecatile noastre functioneaza ca un filtru: il vom vedea mai degraba pe acesta decat realitatea celuilalt.
X., dna Y….
Aceste reprezentari ne vin in minte atunci cand nu se vorbeste despre dl.
Fara a ne cunoaste unii pe altii, avem uneori imagini despre persoane, profesii, institutii (…) pe care le numim reprezentari
